Au ieşit de sub hambar,
Când nimeni n-avea habar,
Doi motani aristocraţi,
Mai mult albi decât roşcaţi.
Au pândit, au tot pândit,
Până Bobiţă i-a găsit
Şi i-a invitat în casă,
Şi i-a pus cu el la masă.
Unu-i Gălbenuş, altu-i Mieunel,
Iar Bobiţă e căţel…
Au mâncat, jucat, smotocit,
Prieteni au devenit –
Un căţel şi doi pisoi
Ce fac mare tărăboi.
Dar într-o zi, pe înserat,
Motanii au mers la palat.
S-au băit, s-au pieptănat,
Unghiile şi le-au tăiat,
iar prinţesa din palat
Şi cu ojă mi i-a dat.
Ca un adevărat aristocrat
Ce se pune pe cântat,
Gălbenuş şi Mieunel
Pian au învăţat niţel.
Au trecut pe la chitară
Pentru a nu ştiu câta oară,
Au bătut şi toba tare
Să se audă-n depărtare.
Până la domnul Bobiţel,
Căci le este dor de el.
Căci el a rămas la curte
Cu pisici şi cu ciori multe.
Dar pisoii aristocraţi,
Mai mult albi decât roşcaţi,
Au promis să-l viziteze
Când o să se împrimăvăreze.
8 ianuarie 2021
