Ce mai scârțâie zăpada sub tălpi! Un adevărat covor de frunze și fulgi s-a împletit pe jos. Iepurașul Pufu, împreună cu Bulinuța fac urme nesfârșite. Așa vor ști drumul înapoi către bloc, chiar dacă mami și cu tati au venit și ei în această expediție.
În ghiozdan au pus o găleată, niște nuci, un morcov și o bucată de pânză. Au pornit cu un scop la drum – să-l îmbrace pe omul de zăpadă pe care l-au făcut ieri, dar pentru care nu au avut atunci nici fular, nici pălărie, iar acum stă și îngheață.
O fi fiind primăvară, dar năsucul și mânuțele încă nu o simt, deci omulețul avea nevoie și el de ajutor. Din vârful dealului și până la marginea pădurii, unde îi așteptă prietenul de nea, mai este mult de mers, așa că Bulinuța și Pufu au pornit în patru labe, la întrecere.
Oricum, ambii ies câștigători – Bulinuța are grijă să-și țină iepurașul de lăbuță, pentru ca nu cumva să se piardă. Acum l-a pus în buzunarul de la piept. E timpul pentru rostogol, îngerași și fluturași. Primăvara aceasta este generoasă în zăpadă, ar fi păcat să nu profite.
Pufu e amețit deja, dar nu se dă bătut, vrea să admire morcovul de pe nasul omului de zăpadă.
– Mami, am gustat zăpada! E rece! Zise Bulinuța înșirată pe burtă și cu jumătate de față albă.
-Atunci, întoarce-te pe spate și nu o să-ți mai intre în guriță fulgii. Îngerașii se fac stând pe spate.
Bulinuța se întoarse cu mare greu pe spate. Apoi s-au apucat toți să-și miște mâinile și picioarele. În urma lor rămâneau ce-i mai fericiți îngerași, care de pe pământul înghețat, zâmbeau cu blândețe cerului. Ce mai hârjoneală!
S-au oprit și pițigoii din cântat, pentru ca să admire veselia ce s-a abătut asupra pădurii. Chiotele de bucurie par să încălzească mugurii copacilor, ascunși sub zăpadă. Șiiii rostogol, rostogol au ajuns cu toții la marginea pădurii, acolo unde omulețul stă stingher cu ochi, nas, gură, mânuțe și nasturi, toate din crenguțe.
Au vrut să-l facă un pic mai mare, dar astăzi gerul pișca mai tare, iar fulgii nu mai vor să se adune într-o altă minge și apoi găleata pe care au adus-o pe post de pălărie se potrivește la omul de ieri, nicidecum la unul mai mare.
Pufu a fost așezat pe o buturugă, de unde privește curios tot procesul. Morcovul arată tare bine! Încă nu l-a folosit nimeni. Bulinuța i-a pus omului de zăpadă fular la gât, găleata pe cap, năsturei din nuci, iar mami i-a pus ochii, tot din nuci și urma să-i facă gura.
-Mami, fă-l vesel, te rog!
-De ce, Minune?
-Păi, acum îi este cald. L-am îmbrăcat bine.
Astfel, zâmbetul de pe fața Bulinuței nu putu să nu se oglindeacă și pe fața omului de zăpadă.Veni și rândul tatei să potrivească nasul, dar a fost oprit, în mod înțelept:
-Tati,tati! Nu pune tot morcovul. Nu vezi că e prea mare și va ieși pe partea cealaltă?
Tata măsură din ochi morcovul. El îi dădu dreptate fetei și a rupt morcovul în două. O bucată i-a întins-o Bulinuței, cealaltă o potrivi pe nasul omulețului de zăpadă. Când s-a întors a văzut-o pe aceasta stând pe zăpadă și mâncând din morcov. O dată ducea ea la gură, iar o dată îl servea pe iepurașul Pufu.
-De ce vă uitați? Pufu era flămând. Ține, Pufu! Neam-neam-neam! Am doi prieteni: Unul are nas, iar altul papă morcov! Eiiiiii!
