Sfârșit de februarie. De la geam se poate vedea cum vântul aprig mână fulgii în toate părțile. Nici vorbă de ieșit afară. Gerul pișcă, iar vântul este nemilos. Nu-i nimic. Nici în casă nu este timp de pierdut. Mai sunt doar trei zile până la venirea primăverii, iar mărțișoarele încă nu sunt gata. Bunicii, cu siguranță, vor căuta în cutia poștală, în speranța că acolo vor găsi un plic cu ștampila Bulinuței.
– Așa! Vom folosi: lipici, hârtie colorată, carton, autocolane și … multă, multă iubire.
Așa începu Bulinuța proiectul ei creativ, trântindu-le pe toate pe măsuță. Ea, însă, nu lucrează singură niciodată. Emoțiile viu colorate o însoțesc mereu și se bat între ele pentru întâietate pe fața micii creatoare de mărțișoare.
Când se apucă de treabă, o însoți bulinuța albă, care primise numele de Bulinuța Veseliei. Cu ea, fetița face cele mai de seamă năzdrăvănii. Când e veselă ea pictează, lipește, dansează sau colorează, sau își face o scenă din scaunelul ei și se apucă de cântat Iepuraș Coconaș. Acum meșterește mici trandafiri din hârtie colorată.
– Vezi ce frumoase sunt? Se adresă ea către bulinuța albă, iar aceasta îi zâmbi cu gura roșie din ață, până la urechi. Curând, însă, Bulinuța Supărată, colorată în roșu aprins, o alungă pe cea albă, pentru că o floricică s-a dezlipit.
Mami îi arătă Bulinuței cum se lipește floarea la loc și atunci, brusc, dispăru supărarea și apăru Albăstrica – bulinuța care aduce lacrimile de bucurie – era atât de simplu să fixezi floricica, încât nu mai era loc de supărări de nicio culoare. De acum mărțișoarele ieșeau minunate.
– Acesta cu tricolor va fi pentru bunul de la Botoșani.
– Oaaaau!!! Făcu Mirata – bulina gălbuie. Ce tricolor mare!!!
Apoi, rând pe rând, au fost făcute mărțișoarele pentru fiecare în parte. Atât de mulțumită era de munca ei, încât nu se putea hotărâ care mărțișor să fie pentru buna de la Micăuți și pe care să-l trimită la buna de la Botoșani.
Apoi, mai erau de făcut mărțișoare pentru mătuși, verișori și verișoare. Știa Bulinuța că pe la bunici primește toată lumea mărțișoare. Deci, treabă era multă. Trebuiau făcute, mai în secret, mărțișoare pentru mami și pentru tati, dar cum? Mai putea să se gândească, în timp ce se tot ștergea pe la ochi.
– Bulinuță, vine moș Ene pe la gene. Trebuie să luăm o pauză, o anunță mama.
– Dar nu mi-e somn și am încă atâtea de făcut, zise Bulinuța, colorându-se într-un verde trist. Dar, știa că poveștile mamei și ale tatei, înainte de somn, îi aduc cea mai dulce și somnoroasă Bulinuță roz, iar în vis va vedea numai mărțișoare, ghiocei și fulgușori. Ei, și cum se vor mai transforma toți în buline albe, fericite când vor vedea plicul cu ștampila din Țara Bulinuțelor…
