Cele trei babe

Decizia fusese luată: Medeea trebuia să stea de vorbă cu Baba Dochia. Așa că i-a trimis mesaj, prin Ghiocel, că o roagă să vină, în data de 8 martie, în balcon.  Avea sa-i  spună ceva important – păsările porniseră din țările calde către meleagurile noastre, sperând că a venit deja primăvara.

Apoi, mugurii copacilor au început să se ivească, la fel și florile așteptau nerăbdătoare.  În popor se spune că în primele nouă zile din luna martie  trebuie să-ti alegi o babă, dar Medeea știa că, de fapt, baba aceasta e o întâlnire  stabilită însăși Baba Dochia, iar cum va fi ziua aleasă, depinde de cât de bun la suflet poți fi. Astfel, cele trei babe ale familiei au fost alese la început de lună: 6 – pentru mami, 7 – pentru tati, iar 8 –  pentru minunea cu ochi căprui. În data de 6 martie,  Medeea s-a trezit și s-a uitat pe geam. Afară, zăpada era ca la ea acasă. Mami smiorcăia răcită în pat.

        – Mami, știi ce a spus Ghiocel? Să fii blândă și bună cu Baba Dochia. Poate o chemi să bea cu dumneata un ceai de ghimbir cu miere și lămâie.

       – Multumesc, minune! Promit să încerc să o îmbunez, răspunse mama cu o voce groasă, de nu o recunoșteai.

     Medeea îi dădu un pupic pe frunte și apoi plecă, împreună cu tati la grădiniță. Avea emoții pentru mami. Pe la amiază a început să plouă tare, încât la un moment dat se topi toată zăpada, iar vântul bătea nebun, încât te-ar fi luat din loc. Puiul de om își sprijini mâinile în barbă și se gândi ce s-o fi întâmplat. Nu o fi vrut să stea baba la ceai sau era acesta prea iute de la ghimbir? Până acasă, însă, a găsit răspunsul. Bătu la ușă și intră ca vârtejul strigând:

     – Mami, mami, știu de ce a plouat așa tare și a fost urât astăzi! Ai fost blândă cu Baba Dochia, o știu, dar ești răgușită și s-a speriat de vocea ta groasă, groasă. Lasă că bem noi ceaiul cu tine, zise fetița îmbrățișându-și mama.

     – Mulțumesc, iubire! Mai avem două încercări. Mâine este rândul tatei să încerce să aducă soarele. Tati aprobă zâmbind. Avea o treabă importantă de făcut. Dimineața următoare, când se ridică Medeea din pat, tati deja era îmbrăcat de plecare:

     – Bună dimineața, Bulinuță!

     – Bună dimineața, tati!Ce data este astăzi?

     – E 7 martie 2018.

     – Azi e baba ta?

     – M-am întâlnit deja cu ea, spuse tata surâzând. Am invitat-o la o cafea în balcon. Îți închipui că mi-a cerut și lapte?

     – Daaa? Întrebă Medeea fugind la geam. S-a uitat afară și a văzut că cerul era tot înnorat, dar crengile copacilor nu se mai mișcau ca ieri, deci, nu mai bătea vântul.

     – Tati, vezi dacă nu ești răgușit, tot ai îmbunat-o un pic? Deci azi putem să ieșim afarăăăăă!!! Strigă minunea fericită. O salutară pe mami, îi urară multă sănătate, iar apoi plecară din nou către grădiniță. Așa fusese toată ziua – înnorată, dar o vreme plăcută, numai bună de joacă în aer liber.  Seara, înainte de somn,  Medeea își aminti de cuvintele lui Ghiocel: să fie bună și blândă, pentru că Baba Dochia nu are prieteni și e tare tristă. I-a rugat pe părinți să o ajute să facă un mărțișor, apoi s-a pus la somn. La ora 6 dimineața, în data de 8 martie, luna bătea în  geam de pe un cer senin. Medeea s-a ridicat și a mers la bucătărie. Când s-a uitat afară a văzut că e multă, multă ceață. Nu putea să înțeleagă cum în dormitor e cer senin, iar în bucătărie e ceață.  A fugit repejor în patul părinților și a îmbrățișat-o pe mama încă adormită:

     – La mulți ani, mami! Te iubesc infinit plus nemarginit!!!!

Mama  îi mulțumi cu lacrimi în ochi și o sărută duios pe obrăjori. Medeea continuă:

     – Iar acum, mami te rog să mă ajuți să mă îmbrac gros și să ies în balcon. Am întâlnire cu baba mea!  Hainele au fost îmbrăcate într-o clipită.  Apoi , a luat mărțișorul în mână și a ieșit în balcon. Mami cu tati au auzit doar atât:

     – La mulți ani, Babă Dochie!! Apoi întinse către zare mărțișorul.

     Mai mult nu s-a auzit nimic, pentru că Medeea vorbea în șoaptă, doar fața blândă și mâinile împreunate în chip de rugă, le dădură de înțeles că fetița lor l-a ascultat pe Ghiocel. Nici nu intră bine în casă, că soarele și răsări mai sus de ceață. În câteva clipe, aceasta se risipi în cele patru zări și peste tot orașul se arătă cerul albastru, pe care de atâta amar de vreme nu-l mai văzu-se nimeni. Ce zi minunată se anunța la orizont!

     – Mami, tati ați văzut?! Baba Dochia e prietena mea!! Mi-a promis ca-și va scutura cojoacele la Crăciunul viitor. Haideți să le spunem florilor și păsărilor că a venit primăvaraaaa!

     – Cred că nu mai trebuie, iubire. Uita-te pe geam! Spuse mama. 

Afară pe cer se vedeau zburând în cercuri păsărelele, iar în drum spre grădiniță, toate străzile erau pline de flori ce păreau să-i mulțumească puiului de om, pentru că a adus soarele pe cer.

     -Vezi, Medeea! Bunătatea, blândețea și prietenia fac minuni. Să le păstrezi în suflețelul tău ca pe niște comori, zise mami.

     – Și când e vreme rea, deja știi cu cine să stai de vorbă și cum, zise tati bucuros.