Trăia odată la marginea unui sătuc oarecare, un moş. Un moş foarte bătrân, cu o barbă luuuuungă până la călcâie. Avea o haină lungă verde, cu manşete albe, iar pe cap purta o scufie, tot verde. Îl puteai vedea umblând agale pe uliţele satului de dimineaţă şi până în...
Trăia odată, demult, poate că şi astăzi mai trăieşte, undeva în Regatul Norilor, pe strada Pufului, o prinţesă-unicorn, pe nume Mia. Mia îşi avea castelul sculptat într-un nor uriaş. Nimeni nu ştia cine-i sunt părinţii, nimeni nu ştia peste cine domneşte prinţesa, dar toţi ştiau că e o fiinţă...
Autori: Mihaela si Medeea DolhaIlustrații: Medeea DolhaS-a întâmplat odată, ca niciodată, nu foarte demult, într-o dimineaţă, la început de toamnă. Într-o pădure minunată, aşa cum sunt toate, de altfel, se afla un stejar falnic, rotat, cu ramuri mari şi bogate, şi cu o tulpină groasă, abia de o puteau...
Eiiiii, dragi copii, îl ştiţi pe Moş Crăciun, nu? Moşul acela despre care se spune că tot moş era şi pe vremea când s-a născut Iisus, acum mai bine de 2000 de ani.
Toată săptămâna a sărbătorit. Fredona de când se trezea şi până adormea, Deşteaptă-te, române. Într-o seară a organizat şi un spectacol la lumina lumânărilor, unde a intonat imnul, solemn, cu mâna dreaptă dusă la inimă. Ce inimă de român are Bulinuţa!!!! Eh! Eh! A trecut în revistă Trei culori cunosc pe lume, Treceţi batalioane, Noi suntem români şi Hora unirii!
Într-o dimineață de vară fierbinte, prin pădure mergea abătut Aricică. Cu evantaiu-i de ace, pășea domol printre frunze și ierburi și se tot gândea în sinea lui cât de singur este: "Oare de ce toți fug de mine? Eu nu am făcut nimănui niciun rău și totuși toți fug de mine?"
Dar, gândurile i-au fost alungate de ciripitul de ajutor a unui pui de ciocănitoare, care căzuse din cuib și avea aripa ruptă.
- Hei, micuțule! Ce ai pățit? Lasă-mă să te ajut și pe urmă îmi povestești!
Călătoria a durat o noapte. Moș Ene a venit foarte devreme pentru a scurta așteptarea Bulinuței. Somn liniștit s-a așternut pe chipul ei.......
- Bulinuță, trezește-te! Suntem la Micăuți, șopti mama, împresurându-i chipul de dulci pupici.
Cerul era senin. Nici un nor nu păta albastrul nesfârșit. Păsările ciripeau a primăvară peste tot. Bulinuța stătea întinsă pe spate și se odihnea. A grădinărit, așa cum se face primăvara. Era fericită că și-a plantat brăduțul, pe care-l îngrijise mult timp în balcon, iar acum i-a găsit un loc unde se simțea mai ca acasă.